Doi pași făcuțiCinci pași de făcut

În iunie 2026, România stă în fața unui dublu diagnostic, dat de două entități independente, ghidate de două metodologii diferite, ajungând la aceeași concluzie. Edge Institute și Digital Nation, în „Cadrul de Guvernanță Digitală”, raport publicat în octombrie 2025, dau României nota 3,1 din 10 la capitolul „maturitatea statului digital”. OECD, în „Digital Government Index 2025”, studiu publicat în februarie 2026, dă României scorul de 0,24 din 1,0, aproape o treime din media OECD (0,70) și mai puțin de un sfert din scorul Coreei de Sud, liderul clasamentului (0,95).

„AI nu va reforma modelul de operare al statului. Va scala disfuncționalitatea acestuia mai repede decât va livra reforma”

Ott Velsberg, fost Chief Data Officer al guvernului Estoniei (2018–2025), în AI Won’t Transform Government Without Governable Data, Tony Blair Institute, 6 mai 2026.

În iunie 2025, Edge Institute a lansat, alături de alte organizații, „Apelul pentru Transformarea Digitală a României”.

În octombrie 2025, împreună cu Digital Nation, am publicat „Cadrul de Guvernanță Digitală în România”, un diagnostic amplu al maturității statului digital, evaluată cu 3,1 din 10.

Drept soluție fundamentală, raportul a propus un model de guvernanță în patru straturi: Vicepremier pentru Transformare Digitală, un CIO (Chief Information Officer) în Aparatul central de lucru al Guvernului, un Consiliu Digital care adoptă decizii cu caracter obligatoriu, dar și o agenție de implementare (inclusiv prin reformarea ADR și mutarea instituției sub tutela și conducerea GCIO) cu capacitate de execuție.

În noiembrie 2025 am organizat, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, Summitul pentru Guvernanță Digitală, găzduit la Palatul Cotroceni, deschis de către E.S., domnul Nicușor Dan și sprijinit prin intervențiile a cinci miniștri care au în gestiune portofolii relevante pentru digitalizarea României. Evenimentul va fi reluat, într-o a doua ediție, în luna noiembrie a acestui an, tot la Palatul Cotroceni.

Inițiativele Edge Institute prezentate mai sus reflectă trei tipuri de acțiuni distincte și simbolice dedicate guvernanței în digitalizare, pe lângă zecile de articole sau studii publicate pe aceeași temă în decursul ultimului an.

Astăzi, în mai 2026, doi pași au fost făcuți. Cinci rămân de făcut.

Pașii îndepliniți sunt:

• desemnarea unui Viceprim-ministru cu atribuții în sfera transformării digitale (numit în noiembrie 2025 cu mandat pe digitizare și debirocratizare);
• lansarea unei conversații despre reforma și restructurarea Autorității pentru Digitalizarea României.

Deși ambii pași reprezintă progres incontestabil, impactul acestora este insuficient în lipsa unei continuități și, mai ales, a unei accelerări a măsurilor subsecvente, prezentate mai jos.

Economia stagnează: PIB-ul a scăzut cu 1,7% în trimestrul I din 2026 și proiecția pe tot anul e la 0.1%. Confederația Patronală Concordia estimează că o digitalizare coerentă și coordonată poate genera creștere anuală de 1–1,5% din PIB. Fără arhitectura de guvernanță propusă în acest document, România va negocia Cadrul Financiar Multianual 2028-2034 cu același deficit de capacitate cu care a intrat în actualul ciclu. Și, cel mai probabil, va livra la fel.

„Inflația va fi învinsă prin accelerarea digitalizării și investițiilor în IA.”

Mario Draghi, 17 mai 2026 (sursa)

Cei cinci pași pe care îi considerăm esențiali în programul noului guvern:

1. 1.

   Reconfirmarea poziției de viceprim-ministru pentru transformarea digitală, cu mandat clar dedicat accelerării digitalizării serviciilor publice.

2. 2.

   Numirea președintelui ADR drept CIO guvernamental, cu rang de secretar de stat (rang pe care poziția de președinte ADR deja îl comportă), la cârma unui ADR reformat, plasat la Centrul Guvernului, apolitic, cu un mandat tehnic clar stabilit și o capacitate organizațională solidă a instituției în formula sa reformată.

3. 3.

   Operaționalizarea Consiliului Digital prin restructurarea CERB și extinderea rolului și structurii Consorțiului acestei structuri, printr-un calendar lunar de ședințe obligatorii și adopția unor decizii cu caracter obligatoriu, executiv, respectiv adoptarea legislației necesare operaționalizării acestei măsuri.

4. 4.

   Lansarea unei Echipe dedicate Portofelului Digital Guvernamental — unitate dedicată de minimum 20 de specialiști cu un singur lider, inspirată din modelul suedez, model care va fi ilustrat și în studiul Edge Institute în urma schimburilor de bune practici efectuate cu Agenția pentru Guvernare Digitală din Suedia, ca prim pilot al modelului. Reușita acestui mod de lucru trebuie să fie la baza reorganizării ADR dintr-un intermediar între fondurile europene și administrație, într-un orchestrator al digitalizării serviciilor publice, prin crearea unui Digital Delivery Unit, pornind de la modelul echipei dedicate portofelului digital guvernamental, care să activeze drept structură de implementare a unor inițiative și reforme digitale la nivelul administrației publice centrale. Precedentul există și în România: o echipă de tip delivery unit, cu expertiză internațională, a funcționat la Palatul Victoria în 2014 și a contribuit la lansarea Spațiul Privat Virtual (SPV) al ANAF.

5. 5.

   Construirea capacității de guvernanță și utilizare a inteligenței artificiale. AI-ul este deja folosit pe scară largă fără să știm adopția reală în administrație sau educație, fără ghiduri, fără cadru, fără o capacitate operațională consistentă. Cinci livrabile: un ghid obligatoriu de utilizare AI în administrația publică adoptat prin HG, un framework pentru achizițiile publice de produse AI integrat în procedurile ANAP, minimum două programe pilot în servicii publice cu raportare publică și indicatori de eficiență, inaugurarea sandbox-ului național de reglementare AI înainte de august 2027 și un program național de alfabetizare AI în administrația publică. Conformarea cu obligațiile UE - lege privind măsuri de punere în aplicare, ANCOM operațional, termene Digital Omnibus - rămâne pragul minim obligatoriu.

În paralel, două puncte adresate Administrației Prezidențiale ca strat de continuitate într-o țară cu schimbări dese de guvern, după recenta numire a unui Consilier de Stat pentru AI: adaptarea rețelei diplomatice la obiectivul de transformare digitală și lansarea unei „Busole naționale a diplomației digitale”, precum și lansarea unui Pact Național transpartinic, pornind de la premisa consensului digital național reflectat în toate sondajele pe care Edge Institute le-a efectuat. Din acestea reiese clar că, deși românii manifestă un optimism digital în permanentă creștere, de la 72% la peste 78% doar între noiembrie 2025 și martie 2026 (studiul AtlasIntel pentru Edge Institute), percepția asupra lentorii digitalizării statului rămâne la o cotă similară de circa 84% de la un ciclu la altul.

Astfel, acest document transpartinic readuce importanța guvernanței în atenția viitorului Guvern în contextul în care, pe lângă acțiunile Edge Institute din ultimul an, există o sumedenie de voci publice, din administrația centrală, din societatea civilă sau din mediul privat care aderă la aceeași concluzie.

Fără un leadership clar, nu putem accelera un centru de comandă apropiat de prim-ministru și o structură eficientă de decizie și implementare.

Ne vom folosi de două studii de caz concrete (Portofelul Digital Guvernamental și Creșterea capacității de guvernanță și utilizare a AI) pentru a exemplifica blocajele date de lipsa guvernanței. Primul reprezintă cel mai important proiect al României legat de digitalizarea serviciilor publice, wallet-ul guvernamental, iar cel de-al doilea constă în modul în care alege statul să participe la cea mai importantă transformare tehnologică din acest secol, anume era AI.

În ceea ce privește Portofelul Digital, documentul va fi urmat de un raport operațional separat, „Delivering the EUDI Wallet in Romania: a governance and delivery proposal” (Edge Institute, iunie 2026), care detaliază structura echipei, rolurile și competențele, construit după analiza modului în care alte țări europene implementează EUDI Wallet.

Una dintre concluziile deja identificate în analiza noastră internațională este faptul că nicio țară nu a sărit pasul unei echipe dedicate și al unui lider de proiect cu autoritate formală. Deocamdată, România nu l-a îndeplinit nici măcar pe acesta.

Apelul din iunie 2025 a propus patru măsuri către Administrația Prezidențială: un Consilier Prezidențial pentru Transformare Digitală, o Comisie Prezidențială pe același domeniu, o Rețea Diplomatică pentru Transformare Digitală și un Pact Național pentru Digitalizarea României.

Cadrul de Guvernanță Digitală, publicat în octombrie 2025 pe baza a 18 interviuri instituționale și având Estonia drept punct de referință, a propus un model în patru straturi pentru aparatul guvernamental. Diagnosticul Cadrului: „Vid în guvernanța digitală strategică.” Scorul calculat: 3,1 din 10.

Niciunul dintre aceste două documente nu a fost ignorat. În noiembrie 2025, prim-ministrul a numit un vicepremier cu rol în digitalizare și debirocratizare, primul nivel al „Cadrului” devenit funcție guvernamentală. CERB-ul, comitetul echivalent „Consiliului Digital” din raportul Digital Nation, structură care anterior nu avea o agendă strategică bine definită, a început să se întrunească mai des și cu o agendă construită în jurul fara-hartie.ro și propunerilor strânse de la cetățeni.

ADR a dobândit o conducere nouă cu profil adecvat mandatului de a dezvolta produse dedicate cetățenilor. Radu Puchiu, expert e-guvernare la Aspen Institute, subliniază că

„numirea nu rezolvă problema de fond, rolul ADR în ansamblul instituțional și mandatul său. ADR trebuie să fie în aparatul central de lucru al Guvernului (culmea, e un lucru cu care și fostul Președinte al ADR era de acord). E ceva ce trebuia să se întâmple de multă vreme, poate noua conducere să facă acest pas.”

Cu toate acestea contextul desemnării unei noi conduceri ADR lansează oportunitatea unei discuții structurate despre rolul acestei instituții. Există acum oportunitatea ca ADR să devină o agenție de tip delivery unit solid definită, pe bazele unei autorități și capacități de execuție sporite. Precondițiile sunt, însă, plasarea acesteia la Centrul Guvernului, sub autoritatea viceprim-ministrului de resort, întărirea capacității instituționale și desemnarea președintelui ADR drept Chief Information Officer guvernamental, cu rang de secretar de stat (rang pe care statutul de președinte ADR deja îl comportă), mandatat să coordoneze și reforma acestei instituții.

Lucrurile s-au mișcat. Nu suficient

Apelul către Administrația Prezidențială tocmai a obținut un răspuns instituțional, numirea unui consilier pe AI și adopția noilor tehnologii. De asemenea, există cel puțin trei mențiuni care merită făcute legate de agenda Palatului Cotroceni și intersecția cu transformarea digitală.

Consilierul prezidențial pentru probleme economice și sociale a atins constant prin declarații tema digitalizării, de la semnatura electronică la wallet-ul guvernamental sau digitalizarea ANAF, ori remarci privind utilizarea inteligenței artificiale în serviciul public.

În paralel, președintele Nicușor Dan a anunțat înființarea, la Palatul Cotroceni, până în vara anului 2026, a unui departament permanent dedicat combaterii dezinformării și războiului hibrid, sub coordonare prezidențială directă și format din reprezentanți ai instituțiilor statului cu responsabilități în domeniu. Un raport al Edge Institute dedicat guvernanței combaterii dezinformării discută pe larg modele instituționale relevante pentru inserarea unei astfel de structuri sub tutela Administrației Prezidențiale.

Pe 5 mai 2026 a avut loc la Cotroceni prima ediție a Forumului Just.AI, prilej cu care, la inițiativa președintelui, a fost semnat un memorandum instituțional pentru crearea primului cadru național de cooperare privind integrarea inteligenței artificiale în sistemul judiciar, cu rapoarte, diagnostice și priorități operaționale așteptate până în octombrie 2026.

Concluzia structurală a documentului nostru, aceea că România are nevoie de un centru de comandă în arhitectura sa de guvernanță digitală, nu poartă doar brevetul Edge Institute. Este o idee reluată într-un limbaj operațional dintr-un diagnostic care există deja de la OECD, organizație internațională la care România caută să adere. În „Digital Government Review of Romania” (2023), OECD a scris explicit: „Romania needs to further strengthen the governance of digital government, as the organisation steering the digital transformation of government is not yet positioned strategically to gain necessary political support and legitimacy across the public sector.”

OCDE a mai adăugat o frază care vorbește din plin despre stadiul digitalizării în România, perspectivă pe care o repetăm în fiecare articol: „There is a need to transition from focusing on the adoption of legal measures to focusing on implementation.”

Și încă un grafic recent, care confirmă același diagnostic. Doar metodologia diferă.

În februarie 2026, Comitetul de Guvernanță Publică al OECD a publicat rezultatele „Digital Government Index 2025”. Scorul mediu OCDE este 0,70 din 1,0 (în creștere cu 14% față de 0,61 în 2023). Danemarca, unul dintre liderii europeni în materie de transformare digitală, deține, de pildă, un scor de 0,80 din 1,0. Între timp, Franța și Spania, țări de referință pentru România din perspectiva organizării administrative, gravitează în aceeași sferă, cu scoruri de 0,80, respectiv 0,75. Chiar și în regiune decalajul dintre România și vecinii săi este semnificativ: în timp ce România se situează la 0,24 din 1,0, la aproximativ o treime din media OECD, media Greciei este aproape triplă, scorurile Poloniei și Ungariei sunt mai mult decât duble celor ale României, iar Bulgaria depășește postura României cu aproape 50%.

Banca Mondială clasifică Serbia (0,86), Bulgaria (0,81) și Albania (0,80) în Grupa A a GovTech Maturity Index 2025, maturitate digitală guvernamentală foarte înaltă. Ucraina, în al patrulea an de război, conduce clasamentul european al datelor deschise guvernamentale cu 97%, statut de Trendsetter, alături de Franța și Polonia; Serbia este Fast-tracker cu 83-90%; România este Beginner cu 65-69% (Open Data Maturity Report, Comisia Europeană, 2024). Decalajul față de Estonia este citat des. Cel față de vecini, mai rar.

În primul trimestru al anului 2026, economia României s-a contractat cu 1,7% față de aceeași perioadă a anului precedent și va cimenta cel mai probabil un ciclu de 3 ani, 2024-2026, în care creșterea economică e de fapt stagnare, cu valori pozitive modeste și o medie a perioadei mai mică de 0,5%.

În acest context, digitalizarea statului nu mai este un deziderat. Devine, exact ca în cazul Greciei după criza datoriilor din anii 2010, un instrument de eficiență administrativă și de relansare economică. Este o problemă de voință înainte de a fi una de bani.

Comisia Europeană estimează că, prin atingerea obiectivelor Deceniului Digital, Uniunea poate „debloca câștiguri economice substanțiale, estimate până la 1,8% din PIB-ul său.” Mario Draghi, în raportul său din septembrie 2024 despre competitivitatea europeană, este și mai direct: „Europa a ratat în mare măsură revoluția digitală condusă de internet și câștigurile de productivitate pe care le-a adus.” România nu-și permite să rateze și al doilea val.

„Productivitatea din Statele Unite a crescut în ultimii șase ani. [...] obții un decalaj între SUA și Europa de nouă puncte procentuale față de 2019. [...] Ce îmi spun cei care știu despre asta este că e din cauza digitalizării. E o explicație mai simplă, dar e vorba despre câștigurile enorme de eficiență pe care companiile le realizează efectiv prin digitalizarea fluxurilor de lucru și a proceselor”

Mario Draghi la Tech Talks Timișoara, pe 17 mai 2026.

Dacă pentru Europa decalajul de 9 puncte de productivitate față de SUA este explicat de Draghi prin digitalizare, pentru România cifra concretă există deja. Confederația Patronală Concordia, în studiul „Propuneri pentru relansare și creștere economică” din decembrie 2025, o cuantifică direct: „O digitalizare coerentă, coordonată și predictibilă poate aduce o creștere anuală de 1–1,5% din PIB, prin reducerea poverii administrative, creșterea eficienței și atragerea investițiilor private în tehnologie.” La un PIB de aproximativ 350 miliarde euro, asta înseamnă între 3,5 și 5 miliarde euro pe an care depind exclusiv de o decizie de organizare instituțională. Și care se pierd anual, prin amânare, fără nicio compensație ulterioară.

Tot Draghi cita acum câteva zile la Timișoara o nouă concluzie a OECD. „Un studiu recent spune că jumătate din creșterea productivității dintre acum și 2030 va fi datorată adoptării AI. [...] Astăzi, 37% dintre companiile europene adoptă AI. [...] amploarea creșterii productivității la companiile care au adoptat AI este de ordinul a 4%.”

În plan național, raportul Comisiei Europene pentru Decada Digitală a României 2025 confirmă amploarea investiției: foaia de parcurs națională cuprinde 98 de măsuri cu un buget de 3,6 miliarde euro, echivalentul a 1,01% din PIB. Banii sunt acolo. Avem o alegere de făcut: fie a-i direcționa drept investiție productivă ori ca pe o cheltuială administrativă.

Exemplul din Balcani: Grecia

Comparația care contează aici este cea cu Grecia, țară care a traversat o decadă de probleme economice profunde, structurale care azi ne sunt mai familiare decât oricând altcândva în istoria recentă. Deficit, austeritate, o criză de încredere publică. În iulie 2019, guvernul Mitsotakis a făcut un pariu strategic: a numit un ministru al digitalizării cu mandat clar și autoritate politică (Kyriakos Pierrakakis), dar mai ales a tratat digitalizarea ca pe un instrument de eficiență administrativă și de relansare economică. Lansarea platformei gov.gr în martie 2020, la două săptămâni de la primul caz COVID, a accelerat ceea ce ar fi durat ani.

În patru ani, Grecia a livrat peste 1.800 de servicii publice digitale, peste 85 de milioane de tranzacții pe lună (februarie 2026), și ascensiunea în Digital Decade dintr-o țară sub România într-una substanțial peste. Asta a făcut o țară cu o decadă de criză economică în spate, cu un buget mult mai restrâns decât cel pe care România îl poate accesa prin Cadrul Financiar Multianual 2028–2034.

Lecția pentru România în 2026 este aritmetică pură. Eficiența administrativă, măsurată în timp economisit de cetățean și companie, în reducerea cheltuielilor publice de personal, în viteza de absorbție a fondurilor europene, este, pentru o țară în recesiune, măsura prin care se construiește încrederea în stat și relansarea economiei.

Conform sondajului realizat de Ipsos pentru Edge Institute în 2024, 47% dintre români consideră că serviciile digitale ale companiilor private sunt mai eficiente decât cele de stat. Doar 11% spun că statul este mai eficient. Decalajul este de patru ori, în percepția cetățeanului. Conform datelor AtlasIntel & Edge Institute din noiembrie 2025, 84% dintre români spun că pasul actual al statului este lent sau foarte lent. 75% cer schimbarea majoră.

Cei doi indicatori, decalajul de eficiență stat-privat și frustrarea cetățeanului, nu sunt independenți. Ei reflectă aceeași realitate, măsurată din două unghiuri.

Cele două surse de mai sus, Edge Institute × Digital Nation și OECD, măsoară aparatul central. Pentru cetățean însă, statul digital începe la primărie. La acel nivel, diagnosticul a fost măsurat de un al treilea raport.

La Summitul pentru Guvernanță Digitală organizat de Edge Institute la Palatul Cotroceni în noiembrie 2025, președintele Nicușor Dan a formulat principiul:

„Digitalizarea înseamnă timp câștigat, de oameni și de economie. Cu cât scurtezi mai mult timpul pe care îl petrec cetățenii în interacțiuni cu administrația, cu atât le câștigi încrederea în stat.”

Nicușor Dan, președintele României, noiembrie 2025.

O lună mai târziu, în decembrie 2025, jurnaliștii Dela0.ro au publicat, în cadrul proiectului DigITup derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent cu sprijinul Edge Institute, prima hartă interactivă a digitalizării administrațiilor locale din România, construită din 325 de solicitări de acces la informații publice trimise tuturor primăriilor urbane.

Verdictul măsurat: scor mediu național 4,57 din 10. Doar 22 de primării mari au o strategie de digitalizare aprobată de consiliul local. 32 de primării încă folosesc Windows XP sau Windows 7. Un sfert oferă strict plata taxelor online, fără alte servicii electronice. 10% dintre primăriile interpelate, printre care Sibiu și majoritatea sectoarelor din București, nici măcar nu au răspuns deloc solicitărilor jurnaliștilor, încălcând Legea 544/2001 privind accesul la informațiile publice.

Principiul președintelui rămâne, deocamdată, doar un deziderat.

Tot în aprilie 2026, POLITICO Research & Analysis Division a publicat European Digital Capacity Index, evaluarea comparativă a celor 27 de state UE pe capacitate digitală. România: locul 26 din 27, scor general 51,5/100. Bulgaria închide clasamentul. Mai grăitoare decât locul este structura: Nivel de Guvernanță (cadru legislativ, transpunere, strategii naționale), 64,1, sub media UE. Nivel de Ecosistem (infrastructură, competențe digitale, adopție business, servicii publice livrate), 38,8, cel mai slab scor din UE.

Avem ramă, n-avem cuprins. La capitolul competențe digitale, subcapitol dedicat, România obține 12 puncte, iar ultima în UE. Doar 9% dintre români au competențe digitale peste nivelul de bază.

Patru surse independente. Patru niveluri de analiză. Patru metodologii diferite. Aceeași concluzie. 3,1 din 10 la nivel central. 0,24 din 1,0 ca poziționare OECD. 4,57 din 10 la primării. 51,5 din 100 ca poziționare europeană.

Recesiunea oferă, paradoxal, fereastra cea mai limpede pentru reforma instituțională profundă. Argumentul „nu este momentul” devine, în recesiune, exact opusul. Este momentul. Nu mai există altul mai bun decât acesta.

Industria IT a României spune același lucru pe care îl spunem și noi

În raportul „Stimulating the transition to innovation in Romania's ICT industry” publicat de ANIS, industria IT autohtonă își auto-diagnostichează limitele: sectorul TIC contribuie cu aproximativ 8% din valoarea adăugată a economiei românești, printre cele mai mari ponderi din UE, și a crescut cu 17% anual între 2021 și 2023. Totuși, raportul concluzionează că modelul actual de creștere, bazat pe outsourcing și execuție ieftină, „și-a atins limitele.” România are aproximativ 220.000 de specialiști IT; Cehia are 235.000 la o populație de aproape trei ori mai mică și produce un output ICT cu 19% mai mare. Diferența este de structură.

Raportul cuantifică saltul posibil în cifre. Dacă România ar atinge proporțional dimensiunea industriei poloneze, contribuția suplimentară ar fi de aproximativ 38,8 miliarde euro la PIB, 294.500 de locuri de muncă și 88 de miliarde euro în venituri fiscale cumulate. Adoptarea generalizată a AI ar putea adăuga, separat, 14-16 miliarde euro anual la PIB, echivalentul a 5% din total.

Aceeași magnitudine, dintr-o sursă paralelă: AI ca pârghie economică.

Tony Blair Institute (TBI), împreună cu Faculty AI, a estimat în ianuarie 2026 că adoptarea responsabilă a AI în administrația publică britanică ar putea genera economii de până la £200 miliarde în cinci ani, sau £40 miliarde anual în câștiguri nete de productivitate. Scalat proporțional cu PIB-ul (PIB UK ≈ £2.700 mld, PIB RO ≈ €350 mld), echivalentul pentru România ar fi de ordinul a 5-7 miliarde euro anual în câștiguri de productivitate doar prin AI în sectorul public, convergent cu estimarea ANIS-Implement de 14-16 miliarde euro anual din AI pe întreaga economie. Două metodologii diferite, dublate de două magnitudini compatibile, livrează o concluzie operațională similară.

Confederația Patronală Concordia, în studiul „Propuneri pentru relansare și creștere economică” din decembrie 2025, leagă explicit digitalizarea de competitivitatea economică.

„Pentru România, digitalizarea nu mai poate fi privită ca o sumă de proiecte, ci ca o reformă structurală a statului și a economiei, care influențează productivitatea, fiscalitatea, conformarea voluntară, relația dintre cetățean și administrație, dar și capacitatea companiilor de a inova și a investi”

Confederația Patronală Concordia, Propuneri pentru relansare și creștere economică, 2025

Întreg contextul de mai sus este construit pe mesaje și cercetări lansate constant de o serie de organizații sau actori politici. Din interiorul administrației centrale sau din mediul privat, din societatea civilă sau academică.

Este ceea ce spunem de aproape 1 an și noi, la Edge Institute. Și chiar credem că e momentul ca viitorul Guvern să asculte acest cor de voci.

Primul caz prin care diagnosticul de mai sus se demonstrează concret este Portofelul Digital Guvernamental, implementarea românească a EUDI Wallet.

Termenul obligatoriu fixat de Regulamentul eIDAS 2 este data de 31 decembrie 2026. Toate cele 27 de state membre UE trebuie să ofere cetățenilor un portofel digital care permite stocarea, prezentarea și verificarea documentelor oficiale într-o aplicație controlată de utilizator.

Statusul României la momentul publicării acestui document: nu avem un lider operațional pentru proiect și niciun termen public pentru acest pas minim. Mai avem și o decizie (183/2026) a Premierului prin care vicepremierul, MEDAT, MAI și STS sunt desemnați să facă parte din Comisia RO EUDIW, cu mandat de a asigura cadrul instituţional, legal şi tehnic în vederea aplicării dispoziţiilor eIDAS 2 și posibilitatea consultării altor actori, la nevoie, inclusiv din mediul privat. Avem un memorandum semnat cu Mastercard, non-exclusiv, care este gata să ofere asistență proiectului.

De ce nu a început: există trei echipe-cheie, cele aparținând Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), Ministerului Afacerilor Interne (MAI), respectiv Autorității pentru Digitalizarea României (ADR) și niciuna dintre ele nu deține mandatul de a coordona proiectul. Trei echipe, fiecare cu resurse și expertiză diferite, niciun lider. Diagnosticul-cheie al raportului Digital Nation, aplicat la un proiect concret.

În paralel, cartea de identitate electronică (CEI), pilonul esențial în infrastructura de bază peste care Portofelul ar trebui să se construiască, are un ritm de emisiune care plasează ținta PNRR (5 milioane până la 30 iunie 2026, ulterior renegociată) ferm în zona ratării. Riscul de penalizare se concretizează printr-o reducere pro-rata a tranșei de plată PNRR aferente componentei digitale, estimată de MAI la până la 264 de milioane de euro în scenariul neîndeplinirii integrale a țintei.

Acesta este, în formă de proiect, diagnosticul complet. Banii există, prin finanțare PNRR pentru CEI și contracte deja semnate pentru ROeID. Legislația există, eIDAS 2 fiind un regulament UE direct aplicabil în urma adoptării sale în plan european. Tehnologia există: Polonia a livrat mObywatel care a depășit 12 milioane de utilizatori activi (mai 2026) după un parcurs lansat în 2017. Voința publică există, 78% dintre români vor digitalizarea accelerată (AtlasIntel × Edge, 2026).

Ce lipsește: un decident. Cineva căruia să i se poată cere socoteală peste douăsprezece luni dacă Portofelul Digital Guvernamental funcționează sau nu. Cineva al cărui mandat să nu fie partajat cu altcineva. Cineva ale cărui hotărâri să nu fie obstrucționate de mandatele a alte două instituții care raportează tot la el sau ea.

Acest decident, în modelul propus de Edge & Digital Nation, este Government CIO-ul, al doilea strat al guvernanței digitale. Funcție care, la momentul scrierii acestui document, nu există în România.

Și ce mai lipsește, cel puțin la fel de important: o echipă.

În iunie 2026, Edge Institute va publica „Delivering the EUDI Wallet in Romania: a governance and delivery proposal”, un raport detaliat care detaliază cum ar trebui să arate echipa care construiește Portofelul Digital. Propunerea sintetizată arată astfel: o unitate de implementare dedicată de 15-20 de oameni în echipa-nucleu, transinstituțională, dar cu un punct unic de coordonare, modelată în conformitate cu practica de delivery unit documentată academic încă de la Prime Minister's Delivery Unit din Marea Britanie (Tony Blair, 2001) și folosită de atunci în peste șaizeci de state. Compoziția ar fi formulată astfel: leadership tehnic (Technical Lead, Solution Architect, Security Architect), backend pentru wallet și emitenți de credențiale, infrastructură de verificare, identificare/biometrie, criptografie pentru WSCA/WSCD, testare și certificare, juridic și protecția datelor, securitate și operațiuni.

Bugetul de referință disponibil public: în Suedia, dezvoltarea wallet-ului este finanțată prin consorțiul WE BUILD (~€25 milioane / 24 luni / consorțiu condus de Suedia și Țările de Jos) plus alocări naționale. Cifra exactă a alocării naționale suedeze și echivalentul pentru România urmează a fi rafinată în raportul operațional însoțitor. În plan național, în Romania, ordinul de mărime estimat este sub o sutime din alocarea PNRR digitală totală.

Raportul propune o livrare incrementală, începând cu un web wallet funcțional (MVP) până la 31 decembrie 2026, care include credențiale ce permit accessul la multiple servicii publice și private, în vederea sporirii ratei de adopție. Alegerea este strategică pentru că (a) este realist livrabil în timp scurt, (b) competențele web sunt mai accesibile pe piața românească decât cele de dezvoltare nativă iOS/Android, și (c) nu traversează procesul opac și lent de aprobare al App Store sau Google Play. Aplicația nativă rămâne pasul doi, după 2026.

Nu este nevoie să inventăm acest model. Suedia, Țările de Jos, Polonia, Spania, Germania și Franța au deja astfel de unități, fiecare adaptată la contextul național.

Acesta este modul în care Agenția de Implementare propusă în Cadrul Edge Institute & Digital Nation începe să prindă contur:

POLITICO Research & Analysis Division, în European Digital Capacity Index 2026 (aprilie 2026), formulează explicit: „Este improbabil ca eforturile de a accelera digitalizarea business-ului sau adopția AI să producă rezultate durabile în absența unor structuri de guvernanță funcționale și a unei baze suficient dezvoltate de competențe. Secvența pe care o implică acest index, guvernanța pe primul loc, competențele pe cel de-al doilea, dezvoltarea ecosistemului pe ultimul, este în contrast cu modul în care politica de coeziune UE a abordat de obicei dezvoltarea digitală”

Aceasta este ordinea recomandată, care explică de ce AI Act, în România, nu este primul pas. Primul e și conform acestui raport, guvernanța.

AI-ul este deja în România. Elevi și studenți care își fac temele cu ChatGPT, Gemini și Claude. Profesori care pregătesc materiale de curs, avocați care fac cercetare de jurisprudență, funcționari publici care sintetizează documente. Funcționari ANAF, jurnaliști, primari, parlamentari, din ce în ce mai mulți oameni folosesc AI, acasă sau la munca. În iOP App Store, 3 din primele 4 aplicații descărcate la momentul scrierii acestui articol sunt LLM-uri.

Studiul Ipsos & Edge Institute, „Digitalizarea sistemului de educație în România” conține cifre actualizate privind percepția despre AI în educație. Românii cred că inteligența artificială comportă mai multe avantaje decât dezavantaje în procesul de învățare și au o percepție predominant pozitivă și pragmatică asupra folosirii sale în educație.

Rolul AI în procesul de învățare

Centrul pentru Jurnalism Independent derulează cel mai mare program de educație media digitală din România, care vizează mai multe zone de formare didactică, un curs acreditat de Ministerul Educației pentru profesorii de gimnaziu și liceu, cursuri opționale universitare și ateliere didactice și diseminare pentru elevii din liceele pedagogice.

„În ultimul an, contactul cu peste 1.000 de elevi, viitori puericultori, educatori și învățători, ne-a arătat că adopția și folosirea necritică a LLM-urilor a crescut de la 30% la mijlocul anului trecut la aproape 100% în 2026 și aceste comportamente sunt replicate și în rândul elevilor mai mici, ba chiar al elevilor de grădiniță, care folosesc asistenții personali cu ajutorul comenzilor vocale. Viteza cu care s-a realizat adopția este invers proporțională cu accesul la instrumente de gândire critică, mult mai dificil de accesat și scalat. Cele din urmă nu sunt produse comerciale, sunt eforturile unor oameni sau unor instituții, mai ales din mediul non-guvernamental, nu un whole society approach, așa cum arată modelele europene”

Cristina Lupu, directoarea CJI.

Statul român este, în această conversație, un observator pasiv. Nu instruiește: nu există ghiduri publicate pentru funcționarii publici care folosesc AI. Nu măsoară: nu există un program de evaluare a impactului AI în servicii publice. Nu construiește: nu există un cadru care să permită ministerelor să piloteze sisteme AI cu rezultate măsurabile. Nu protejează: fără lege de punere în aplicare a AI act, cetățenii și instituțiile sunt lăsați descoperiți în fața eventualelor pericole.

Un semnal de alarmă internațional

În 6 mai 2026, Tony Blair Institute a publicat un eseu semnat de Ott Velsberg, fost Chief Data Officer al guvernului Estoniei timp de aproape opt ani. Velsberg formulează cel mai clar avertisment posibil pentru state ca România care vor să sară etape:

„AI nu va reforma modelul de operare al statului. Va scala disfuncționalitatea acestuia mai repede decât va livra reforma.” Acesta continuă: „Multe țări încă recuperează tranziția de la e-guvernare la guvernul digital, în timp ce încearcă să sară direct la AI. Dacă acea tranziție rămâne neîmplinită, AI nu o va compensa. O va expune.”

Velsberg numește șase fundații pe care un stat care vrea să folosească AI nu le poate sări: claritate legală, claritate semantică, interoperabilitate, responsabilitate instituțională, transparență, capacitate de livrare. Verificate pe rând în România, niciuna nu este completă. „Fără capacitate de livrare,” scrie Velsberg, „transformarea nu părăsește niciodată stadiul de pilot.” În contextul wallet-ului guvernamental cu 3 echipe și niciun centru de comandă, respectiv al evoluțiilor din sfera AI pe care statul le urmărește mai degrabă ca martor pasiv decât lider și pol de acțiune, observația de mai sus este dublată de greutatea unei autorități care a construit X-Road, eID-ul eston și whole-of-government data exchange.

Contextul național și AI Act

Termenul UE pentru desemnarea autorităților naționale competente a fost 2 august 2025. La acea dată, doar opt state membre își desemnaseră autoritățile la termen. România nu se regăsea printre ele. Pe 12 martie 2026, cu șapte luni întârziere, Guvernul României a adoptat un memorandum prin care ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații) a fost desemnată autoritate națională de supraveghere a pieței și punct unic de contact pentru Regulamentul AI. Modelul de aplicare este hibrid: ANCOM ca autoritate centrală de supraveghere; ASF și BNR pentru sistemele AI de risc ridicat utilizate în sectorul financiar; ANSPDCP pentru biometrice, ordine publică, migrație, azil, frontiere, justiție și procese democratice; ADR ca autoritate de notificare.

Totodată, deși există o Strategie națională în domeniul inteligenței artificiale pentru intervalul anilor 2024-2027, iar ea este și în prezent în vigoare, marele deficit al acesteia nu este unul de fond, ci mai degrabă de formă. Nefiind conectată direct cu un cadru amplu de finanțare, implementarea acesteia a rămas un efort mai degrabă abstract. În acest context, viitoarea strategie are oportunitatea de a fi direct închegată în logica următorului Cadru Financiar Multianual 2028-2034 și de a deveni un instrument care produce valoare în servicii publice, sănătate și educație.

Pe 7 mai 2026, Consiliul UE și Parlamentul European au ajuns la acord politic provizoriu pe Digital Omnibus on AI. Noile termene:

• transparență pentru conținut generat AI, 2 decembrie 2026;
• sandbox-uri operaționale, 2 august 2027;
• sisteme de risc ridicat, 2 decembrie 2027;
• produse reglementate, 2 august 2028.

Motivul oficial declarat al amânării este că „statele membre nu au fost pregătite”. Standardele armonizate nu erau finalizate, autoritățile naționale competente nu erau desemnate la termen, capacitatea instituțională nu era construită. România este țara reprezentativă pentru această categorie. Amânarea s-a stabilit pentru exact statele ca România.

Amânarea e orice altceva decât o invitație la relaxare. Este o recunoaștere oficială că lipsa de capacitate instituțională a țărilor ca România este structurală. România are acum două opțiuni: să fie în grupul de state cu autoritate competentă operațională și sandbox-uri funcționale la deadline, fie se regăsește din nou în cel al întârziaților de serviciu.

Diagnosticul, în acest caz, este identic cu cel al Portofelului Digital. Tehnologia există. Regulamentul UE există. Modificările Digital Omnibus extind termenele, dar nu rezolvă deficitul instituțional. Cererea publică există.

Decidentul, însă, nu există.

Diagnosticul și urgența, reiterând, nu poartă numai brevetul Edge Institute. „Apelul pentru Transformarea Digitală a României”, lansat în iunie 2025, a fost semnat de șase organizații cu profil diferit, dar concluzie identică: Edge Institute, ANIS, ARMO, Confederația Patronală Concordia, Leaders in Tech și Romanian Business Leaders. O parte dintre ei au repetat același lucru în cadrul interviurilor pentru raportul Digital Nation din octombrie 2025.

Studiul Concordia din aprilie 2026 pe noul Cadru Financiar Multianual european, argumentează că „tratarea leadership-ului digital ca o singură fereastră riscă crearea unui siloz în care potențialul de facilitare al tehnologiilor digitale este izolat în loc să fie amplificat în întregul portofoliu de investiții al Fondului.” Aceeași logică se aplică în interior: guvernanța digitală nu trebuie izolată într-un minister, ci integrată în toate deciziile guvernamentale care implică o componentă tehnologică.

Patronate, antreprenori, asociații civice, membri de think tank, toți au cerut același lucru: leadership clar, centru de comandă, decizii transministeriale. Cei cinci pași care urmează reflectă operaționalizarea acelei cereri și nu mai sunt opționali.

Și mai important:

Cadrul AI, integrat în modelul de guvernanță digitală, nu trebuie să fie o structură paralelă, ci o componentă a aceluiași mandat de Vicepremier pentru Transformare Digitală care colaborează instituțional cu noul Consilier de Stat pe AI.

Singurul mod în care guvernanța AI se face coerent este în interiorul aceluiași aparat care construiește digitalizarea statului.

Administrația Prezidențială: doi pași care consolidează agenda Guvernului

Cele cinci puncte de mai sus sunt cereri operative cu termene publice, criterii de succes și costuri ale neîndeplinirii. Agenda pentru Administrația Prezidențială, instituția cu cel mai lung orizont de timp din arhitectura constituțională românească, singurul strat de guvernanță care poate traversa două, trei, poate patru formule de coaliție fără să fie înlocuit, funcționează diferit.

Pe 21 mai 2026, Administrația Prezidențială a anunțat numirea unui consilier de stat cu atribuții în transformarea digitală, primul răspuns instituțional concret la agenda pe care Edge Institute a adresat-o Cotroceniului în urmă cu aproape un an. Integrat în modelul de coordonare propus mai sus, mandatul acestei funcții devine puntea de continuitate dintre Palatul Cotroceni și viceprim-ministrul pentru transformare digitală, indiferent de formula de coaliție care urmează.

Doi pași suplimentari rămân. Rețeaua diplomatică poate fi calibrată fără o structură nouă, misiunile de la Bruxelles, Washington, Paris și Tallinn sunt punctele naturale de negociere a normelor pe AI și eIDAS 2, de diplomație economică tech și de transfer de expertiză spre țară; un mandat explicit pentru ambasadorii existenți este suficient.

Cel mai important rămâne Pactul Național transpartinic pentru Digitalizarea României: un mecanism care transformă cei cinci pași de mai sus din promisiuni de mandat în angajamente de țară, semnat de partidele parlamentare, mediul academic, patronate și societatea civilă, și care supraviețuiește oricărei schimbări de guvern.

Au trecut 12 luni de la primul nostru apel și opt luni de la raportul dedicat guvernanței. Doi pași au fost îndepliniți parțial de Guvern. Cinci alții rămân de făcut. Economia stagnează, inflația și deficitul rămân mari. Transformarea digitală nu e văzută ca una dintre soluțiile de creștere economică, împotrivă evidențelor europene, ci doar ca narativ de eficientizare a numărului de funcționari din aparatului public.

Cetățeanul român folosește AI zilnic în timp ce statul român privește. Portofelul Digital Guvernamental are trei echipe într-o ecuație fără lider. Fereastra de negociere pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034 se închide într-un an și noi nu avem o strategie pentru digitalizare care să atragă coerent finanțarea europeană.

România va avea un nou Guvern, iar la capitolul digitalizare o spun extrem de multe voci, are nevoie de un lider și un centru de comandă. Mai are nevoie de o echipă de implementare, una concretă, cu un singur lider tehnic, cu buget alocat, cu termene publice, care să demonstreze că modelul funcționează și în România, nu numai în restul statelor membre ale UE. Echipa pentru Portofelul Digital Guvernamental, prin termenul UE și prin nivelul de specificitate operațională deja documentat în raportul pe care îl va lansa Edge Institute, este candidatul natural pentru a fi prima astfel de echipă.

Patru surse distincte. O concluzie unică

Sunt scorul cu care România intră în mandatul noului Guvern.

Programul de guvernare este momentul în care leadership-ul ia ideile bune din trecut sau le îngroapă pentru că au aparținut altora. Edge Institute lansează acest document de viziune cu așteptarea că leadership-ul digital care va fi desemnat își va însuși inclusiv curajul de a spune că, fără o asemenea guvernanță, ne depărtăm de media europeană și de oportunitățile masive pe care le putem accesa prin decizii clare și asumate. De asemenea, lansăm acest material și cu promisiunea de a documenta, public, detaliat și cu metode comparabile, ce se întâmplă dacă o astfel de paradigmă nu se anunță.

Azi nu există planuri concrete pe guvernanță, Wallet și AI. Absența lor e oportunitatea noului Guvern.